Ma asez la birou si imi trag cana de cafea aproape. Nu e o simpla cana de cafea, ci mai degraba combinatia perfecta de culori. Albastrul sters, griul sidefat ce reflecta imaginea din monitor si negrul fierbinte al cafelei ma inspira intr-un fel. Nu stiu sa explic exact de ce. Am asteptat de mult ziua asta si am emotii pentru ceea ce urmeaza sa fac. Nu e pentru ca nu am mai facut asta inainte; am facut-o de zeci si sute de ori. Am emotii pentru ca de 391 de zile ma gandesc cum as putea sa spun o poveste. Uneori fredonezi o melodie in minte si totul suna atat de bine insa te temi sa o canti cu voce tare ca nu cumva sa o strici. Si e cu atat mai greu cu cat stii ca cineva abia asteapta sa te asculte cantand. Asadar, povestea de astazi este despre libertate. Despre libertatea de a trai fiecare moment in felul tau, de a te detasa de tipare, de a fotografia orice, oricat si oricum. E ca atunci cand strangi pe cineva in brate si iti pare ca timpul se opreste in loc… Nimic altceva nu mai conteaza. Si pentru ca vorbim […]